Perspectiva lui Daniel.
Am privit-o disparand incet, lacrimi inundandu-i chipul. Nu voia sa plece, nu cu adevarat. Isi urase intotdeauna viata, urase faptul ca era vampir, dar invatase sa traiasca cu asta si, chiar daca niciodata nu a realizat, ea chiar se obisnuise cu cine era. De ce trebuia sa fie mereu atat de incapatanata, atat de hotarata si puternica, atat de… divina? Devenise un fel de inger, nimeni nu putea zice exact ce era, dar acum numai exista, deci numai conta.
Lasase in urma totul, asa cum facea mereu. Pur si simplu pleaca, fara sa-i pese pe cine raneste prin plecarea ei. Isi lasase in spate fiica, pe mine, pe Justin si chiar pe Elijah care ne aruncase aici. Ne iubea pe toti, pur si simplu asa era ea si chiar daca ea nu credea, eu o consideram perfecta.
Rose se prabusise pe pamant, lacrimile udandu-i varfurile parului roscat ce ii acoperea delicat chipul. Rochia alba i se murdarise si capatase cateva zgarieturi in palme de la pietris. Durerea o facea sa se sufoce si o puteam auzi murmurand un interminabil ‘nu’.
In fata mea Justin arata la fel de mort ca si ea. Chipul ii era mai palid ca oricand, iar privirea-i goala parca imi trimitea pumnale de gheata in suflet. Nu ne inteleseseram niciodata, din multe motive, dar acum ii simteam durerea. Era pentru prima data cand il vedeam vulnerabil, distrus. Justin, cel puternic, invincibil fusese pus la pamanat de o fata cu zambet de inger.
Elijah a aparut si el in spatele lui Rose. A afisat un zambet trist, iar pe chip i se putea citi vinovatia. El o adusese aici, el nu fusese atent. El era vinovat pentru moartea ei. Justin la observat in cele din urma, cand a indraznit sa-si dezlipeasca privirea de la corpul ei inert. S-a ridicat rapid si si-a prins mainile de grati, parca incercand sa le rupa, dar nu mai avea indeajuns de multe putere.
Imagination is a dream 