Capitolul 23

Cand ochii i s-au deschis, persoana pe care o vedeam nu era Daniel din ultimele luni. Era Daniel de odata, cel de care ma indragostisem, iar asta ma speria. Ma speria ingrozitor pentru ca il vedeam acolo, fiind el din nou si stiind ca eu nu o sa mai fiu niciodata eu de care el se indragostise, stiind ca nu o sa pot sa-i zic niciodata ca il aleg pe el. Nu il aleg pe el. Il iubesc si il voi iubi mereu, numai ca noi nu putem fi impreuna. Justin m-a distrus de atatea ori, dar in acelasi timp m-a facut mai fericita ca niciodata. Poate unele lucruri pur si simplu nu se schimba niciodata. Am privit pentru o ultima data adanc in acei ochi verzi. Cu toti stim ca iubirea dintre un inger si un demon nu se termina niciodata bine.
M-am rasucit la 180 de grade si am iesit afara din micul salon al infirmeriei. Acesta fusese sfarsitul, sfarsitul nostru. Alesesem,iar daca cumva facusem o greseala, are toata eternitatea la dispozitie sa ma chinuie.M-am indreptat cu pasi repezi spre sala de sport. Trebuia sa ma descarc. Am trantit usa, iar toate privirile s-au indreptat spre mine.
-Carati-va! le-am strigat autoritara.
O matahala s-a indreptat spre mine si s-a asezat in fata mea.
-Cine te crezi? Numai pentru ai castigat o lupta, ai omorat pe cineva, te-ai intors din morti si ai dat totul peste cap, nu te face sefa noastra. Esti doar o fata. Si o tarfa pe deasupra!
L-am pleznit cat am putut de tare, dar capul nici macar nu i s-a clintit. Puterile noastre erau limitate in afara arenei, iar asta ma punea intr-o situatie umana, in dezavantaj fata de el. M-am concentrat si i-am dat un pumn in nas. Capul i s-a lasat pe spate, iar sangele a inceput sa ii curga pe pieptul gol. Mi-am scuturat pumnul,enervata de faptul ca imi trebuise atata putere numai sa-l pocnesc.
-Nu esti cu nimic mai buna decat noi, doar pentru ca il ai pe Elijah de partea ta. Cat de fraier poate fi cineva sa se intragosteasca de tine?!Joci pe degete trei barbati. Oare ce le faci de i-ai pus asa cu botul pe labe?
Mi-a dat un pumn in fata si am cazut la pamant. Impactul cu podeaua nu fusese numai dureros, dar si ingrozitor de penibil. Am pufnit enervata, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
-Numai atat poti? l-am provocat in timp ce ma puneam inapoi pe picioare.
A alergat spre mine cu pumnul inainte, dar m-am ferit la timp, iar pumnul lui a intrat prin usa. L-am prins de mana si l-am trantit la pamanat, imobilizandu-l cu piciorul.
-Te-ai saturat?
M-a prins de picior si m-a trantit la podea, in timp ce ceva s-a auzit plesnind. Cred ca era glezna mea, dar cui ii pasa? M-am ridicat schiopatand, dar ignorand durerea mi-am azvarlit pumnul direct in stomacul lui. A cazut la pamanat, strangandu-si mijlocul cu mainile. Am continuat sa-l lovesc in stomac cu piciorul (cel sanatos). L-am lovit si l-am lovit la nesfarsit , apoi m-am aplecat, l-am luat de tricou si l-am fortat sa se ridice in picioare. Am inceput sa-l lovesc cu pumnii pana cand cineva m-a prins de talie si m-a tras de langa el. M-am intors spre aceea persoana, stiind ca e Justin, l-am privit in ochii si i-am zis cu zambetul pe buze:
-Sunt puternica chiar si fara puterile de vampir!
M-a tras in brate si mi-a mangaiat delicat parul. M-a sarutat pe frunte, apoi m-a sprijinit pe mine si glezna mea rupta afara din sala.

I’m tired of everything…

-Ce mai faci? m-a intrebat uitandu-se intr-un loc necunoscut sufletelor intinate ca al meu.
-Sunt bine.
M-a privit sceptic apoi s-a intors din nou spre paradisul lui ascuns.
-Esti fericita?
Am dat sa raspund, dar m-am oprit la timp,gandindu-ma de doua ori. Eram fericita? Eram bine?Nu. Eram singura, distrusa, trista. Ma simteam parasita, nefolositoare. Cadeam la nesfarsit in mizeria numita viata. Dar oare puteam sa-i zic asta? Nu, nu puteam.
-Da.
Nu s-a mai uitat la mine, dar puteam sa-i simt neincrederea. Ma cunostea. Ma cunostea mai bine ca oricine altcineva. Degeaba incercam sa mint.
-Esti sigura ca esti fericita?
-Nu ma intreba asta…
-Dar.. bine?
-Nu, nu sunt bine. Sunt ravasita, sunt obosita. Ma simt tradata. Nu mai pot. Sunt pur si simplu… obosita de…tot…
-Stiu…

Capitolul 18

As fi vrut sa-i dau drumul, mai ales pentru ca stiam ca Daniel privea, dar in acel moment numai imi pasa ca el era acolo, ca ne privea. Dadusem la o parte toate acele sentimente, le lasasem sa se piarda in vant. Tot ce conta era el, Justin, iar eu nu vruiam sa-i dau drumul nici macar pentru o secunda. Imi era frica ca atunci cand as fi facut-o el ar fi disparut, s-ar  fi evaporat in vid si nu s-ar mai fi intors niciodata. 

Mi-am strecurat mana in parul lui si l-am tras aproape de mine. Buzele imi tremurau, iar toate sentimentele pe care le simteam pentru el au izbucnit necontrolate afara. Inima imi batea mai repede ca oricand, si pentru moment am avut impresia ca eram din nou o adolescenta in fata primei iubiri, primului sarut. Il vruiam atat de mult. Buzele ni s-au atins, dupa o ezitare cam lunga, dar acel moment, acel moment a fost unic. Pentru moment numai eram pe teritoriul academiei, numai era nimeni in jurul nostru, nici vii nici morti. Eram doar noi doi. Sarutul a fost perfect. Am simtit cum prin simpla atingere a buzelor noastre deveneam una si aceiasi persoana, cum universul se alinia si avea in sfarsit sens.

Nu vruiam sa-i mai dau drumul niciodata. Doream cu ardoare sa -l tin acolo, langa mine pentru eternitate, sa-i simt gustul dulce al buzelor. Dar nu era sa fie.. Acel moment perfect, oricat as fi vrut sa dureze, era efemer. Can momentul separarii a venit, am simtit ca totul se prabuseste, in timp ce ma trezeam la o realitate dureroasa, in care mortii umblau pe pamant cu chip angelic, iar ingerii erau captivi in custi, o realitate in care peste tot in jurul meu erau cadavre. Impactul cu aceasta relitate a fost prea dureros. I-am strans mana , alinandu-mi durerea. A simtit ca imi era frica. La naiba! Langa el eram din nou o adolescenta fricoasa, fara experienta de viata. Asa ma facea el sa ma simt.

M-a privit in ochi linistitor, apoi mi-a mangaiat tandru chipul.

-Trebuie sa ma duc sa-l ajut pe Elijah, dar ma voi intoarce.

-Promiti?

-Blair, nu voi mai pleca niciodata, absolut niciodata de langa tine! Ma auzi? NICIODATA!