Capitolul 8

Din perspectiva lui Daniel.

-Blair!!

Am privit cum o luau pe o targa, disparand cu ea.. Oare unde o duceau? Blair..

-Elijah! Am strigat la el facandu-i semn sa vina la mine.  Unde o duc pe Blair?

-La masa. Are nevoie de Putere.

-Aaa…

-Daniel, s-a hranit cu sangele tau, nu?

-D-de unde stii?

-Blair a fost intotdeauna puternica, dar nu atat de puternica. Sangele da om nu ii ofera atat de multa Putere ca cel de inger si stii foarte bine. Am sa te rog sa nu se mai repete. Stii ce se poate intampla.

-Sa devina un inger? Nu ar fi un lucru atat de rau… dar nu trebuie doar sa se hraneasca cu sangele meu. Sunt mai multe lucruri pe care…

-Nu! Nu ma refeream la asta. Stii ca sangele unui inger e pentru vampiri ca un… drog. Cu cat bei mai mult, cu atat iti mai doresti.

-Tie frica ca Blair sa nu ma omoare? am spus incepand sa rad.  Nu credeam ca iti pasa de mine.

-Nu de tine, de ea.

L-am privit departandu-se. Il enervasem putin, dar el nu intelegea cine e Blair si cum e Blair defapt… Ea este ultima din randul…

-Haide! Trebuie sa-l ducem inapoi in camera fetei!

Din perspectiva lui Blair.

Ea e ultima din randul … A ce? Cum continua? Cine sunt? L-am privit nedumerita pe Daniel care se uita visator cum stropii de ploaie se spulberau in mii de bucati lovindu-se de fereastra. Trebuia sa il intrb, dar.. fusese doar un vis. M-ar fi putut crede  nebuna. Deja imi facuse destula morala pentru folosirea unei asemenea cantitati de Putere. Era oarecum trist… Se vedea in privirea lui.

-Sunt ultima din… , m-am oprit inainte sa continui. Nu trebuia sa-i spun despre visul meu prostesc.

Si-a intors privirea nedumerita spre mine si m-a intrebat nepasator :

-Ultima din …ce?

-Nu stiu. Nu ma baga in seama. Mai bine spune-mi ce ai.

-Nu am nimic.

-Ba da, ai.  Pe mine nu poti sa ma pacalesti. Haide, spune-mi!

-Nici tu nu mi-ai spus mie.

M-am bonsumflat si m-am intors la aranjatul hainelor. Nu stiu ce se intamplase, dar aratau ca si cand cineva scormonise prin ele in cautarea a ceva. Clar  nu fusesem nici eu, nici Daniel. Atunci cine sa fi fost? Elijah? Nu.. nu ar face asta. Il cunosc.

-Daniel, a mai intrat cineva aici zilele astea?

-Nu din cate stiu.. De ce?

-Hainele mele. Arata ca si cand cineva ar fi cautat ceva. Sunt total ravasite.

-Nu stiu nimic.. Imi pare rau..

– Pun pariu ca cineva a intrat aici in timpul luptei. Dar de ce?

M-a privit intens, dandu-si o suvita blonda de par dupa ureche. Fata i s-a intunecat si cumva i-am simtit nelinistea. El stia ceva si nu imi spunea.

-Ce stii?!

-Nimic.

-Daniel, nu a fost tocmai o intrebare. Zii-mi acum ce stii despre asta. Nu ma mai minti. Nu vrei sa stii ce le fac celor care ma mint!!

-Nu pot sa iti spun.. Imi pare rau…Dar totul va fi bine. Nu-ti face griji.

-Nu imi pasa ca totul va fi bine!! Vreau adevarul! Acum!

-Nu pot.

-Daca imi spui.. iti dau drumul!

-Nu pot.. Chiar nu pot.

Din perspectiva lui Daniel.

Ea mai avea putin si afla, dar nu de asta imi pasa mie. Ea era in pericol! Incurand vor venii dupa ea…iar eu nu voi putea face nimic. Trebuie sa o duc cat mai departe, sa o ascund.

-Blair, pregateste-te! Plecam!!