Capitolul 18

As fi vrut sa-i dau drumul, mai ales pentru ca stiam ca Daniel privea, dar in acel moment numai imi pasa ca el era acolo, ca ne privea. Dadusem la o parte toate acele sentimente, le lasasem sa se piarda in vant. Tot ce conta era el, Justin, iar eu nu vruiam sa-i dau drumul nici macar pentru o secunda. Imi era frica ca atunci cand as fi facut-o el ar fi disparut, s-ar  fi evaporat in vid si nu s-ar mai fi intors niciodata. 

Mi-am strecurat mana in parul lui si l-am tras aproape de mine. Buzele imi tremurau, iar toate sentimentele pe care le simteam pentru el au izbucnit necontrolate afara. Inima imi batea mai repede ca oricand, si pentru moment am avut impresia ca eram din nou o adolescenta in fata primei iubiri, primului sarut. Il vruiam atat de mult. Buzele ni s-au atins, dupa o ezitare cam lunga, dar acel moment, acel moment a fost unic. Pentru moment numai eram pe teritoriul academiei, numai era nimeni in jurul nostru, nici vii nici morti. Eram doar noi doi. Sarutul a fost perfect. Am simtit cum prin simpla atingere a buzelor noastre deveneam una si aceiasi persoana, cum universul se alinia si avea in sfarsit sens.

Nu vruiam sa-i mai dau drumul niciodata. Doream cu ardoare sa -l tin acolo, langa mine pentru eternitate, sa-i simt gustul dulce al buzelor. Dar nu era sa fie.. Acel moment perfect, oricat as fi vrut sa dureze, era efemer. Can momentul separarii a venit, am simtit ca totul se prabuseste, in timp ce ma trezeam la o realitate dureroasa, in care mortii umblau pe pamant cu chip angelic, iar ingerii erau captivi in custi, o realitate in care peste tot in jurul meu erau cadavre. Impactul cu aceasta relitate a fost prea dureros. I-am strans mana , alinandu-mi durerea. A simtit ca imi era frica. La naiba! Langa el eram din nou o adolescenta fricoasa, fara experienta de viata. Asa ma facea el sa ma simt.

M-a privit in ochi linistitor, apoi mi-a mangaiat tandru chipul.

-Trebuie sa ma duc sa-l ajut pe Elijah, dar ma voi intoarce.

-Promiti?

-Blair, nu voi mai pleca niciodata, absolut niciodata de langa tine! Ma auzi? NICIODATA! 

Capitolul 17

Din perspectiva lui Daniel.

Am alergat la ea si am luat-o in brate. Nu vruiam sa-i mai dau drumul. Nu dupa toate prin care trecusem. Am luat-o prin surprindere, dar nu a ezitat si m-a strans si ea in brate. Iubirea noastra era adevarata. Eram atat de fericit! Isi revenise. Era din nou Blair cea plina de viata si puternica. Era hotarata. Era o luptatoare si deja isi asumase rolul de conducator. Toata lumea se retragea in cladire si ii asculta fiecare cuvant. Aveau incredere in ea. Intotdeauna avea puterea asta asupra celorlalti. Vampirii o tratau cu respect dupa tot ce se intamplase, chiar si acum, vazand-o cu un inger. 

Din perspectiva lui Blair.

Nu imi venea sa cred. El era aici si intradevar ma accepta. Nu ii pasa de cati vampiri ne priveau. M-am despins ametita din bratele lui si m-am intors spre vampirii ce se alineasera in fata mea. Devenisem un adevarat conducator si eram uimita de respectul pe care mi-l aratau. Era  si de asteptat dupa tot ce se intamplase. Omorasem un vampir, defapt il ciopartisem, iar acum revenisem din morti. Si eu m-as fi inchinat in fata unei astfel de persoane. Dar eram eu oare demna sa-i conduc? Vom castiga?

-Nimeni nu iese din cladire pana nu spun eu!

– Si cum vom elimina pericolul?  m-a intrebat cineva din spate.

– Eu o voi face, am spus hotarata.

-Dar, Blair…

L-am privit in ochii pe Daniel si l-am redus la tacere.  Stiam ca ar face orice pentru mine, dar nu m-ar lasa sa mor. Aveam incredere ca asa ceva nu se va intampla si daca da, o voi merita. Va fi ca un tribut pentru toate vietiile luate. Totusi, am speranta ca nu ii voi dezamagii pe toti acesti vampiri. Poate nu eram noi oameni, dar eram tot o societate ca si ei si ne sprijineam unul pe altul la nevoie.

– Voi iesi in jumatate de ora.

Nu am mai auzit niciun protest. Atunci am realizat. Doua persoane ar fi trebuit  sa obiecteze mai devreme. Chipul lui Elijah mi-a trecut rapid prin fata ochilor. L-am cautat in multime, dar nu era. Nu era…Lacrimile au inceput sa mi se verse pe obraji si m-am inrosit. Am fugit imediat de acolo sa nu ma vada cei care intradevar aveau incredere in mine. Elijah fusese mereu alaturi de mine, avusese grija si incredere in mine. Si chiar si dupa toate ce se intamplasera, eu.. eu  il iubeam. Nu asa cum il iubeam pe Daniel, dar Elijah face parte din inima mea de multa vreme, iar asta nu se va schimba niciodata.Am aruncat o privire pe fereastra si l-am vazut. Era intins pe pamant. La prima privire parea mort, dar uitandu-ma mai atent am observat ca inca respira.

-Nu e timp! am tipat in intreaga cladire, iar cativa curiosi s-au strans in jurul meu.Elijah e afara, e ranit. Trebuie sa ma duc dupa el.

Am dat sa ma duc spre iesire, dar Daniel m-a  prins de mana si m-a fortat sa ma intorc cu fata spre el.

-Ai plans, a constatat in cele din urma. Inca il iubesti.

-Da… Il iubesc. Face parte din mine, dar e diferit. Iubirea pentru tine e.. diferita. E iubire, e o altfel de iubire, e adevarata. Stiu ca poate nu poti sa intelegi, dar nu pot sa-l las. Ii datorez asta.

-Nu ii datorezi viata ta! a tipat Daniel. Era inca nervos si.. foarte trist si nu era nimic ce eu puteam face in privinta asta.

-Imi pare rau. Imi pare rau ca nu intelegi. Pot macar odata in viata sa salvez nu sa iau o viata. Tu nu stii cum e sa te simti atat de vinovat. Sa simti ca nimic numai are sens, sa te simti pierdut.

-Eu?! eu nu stiu ? Cum indraznesti sa spui asta? Eu, stiu cel mai bine la ce te referi…

-Ma indoiesc…Esti un inger…

Mi-am smuls rapid mana dintr-a lui.Nu puteam sa-i mai simt atingerea. Ma tinea pe loc ca si cand intregul univers mi s-ar fi deschis la acea simpla atingere. El era totul pentru mine si chiar ma durea sa-l vad suferind, dar… nu era nimic altceva ce puteam face.

M-a prins din nou de mana, dar de data asta sa-si arate incheietura. Am inteles imediat aluzia, dar am dat din cap hotarata. Nu vruiam sa-l ranesc. In plus inca imi amintesc ce se intamplase data trecuta. Daca numai puteam sa ma opresc? O lata viata luata poate nu insemna mult pe langa celelalte, dar nu era orice viata. Era a lui.

O bufnitura s-a auzit de afara, urmata de un urlet de durere. Am iesit ca un fulger pe usa, doar ca sa vad ca nu era Elijah cel care urlase. Asa cum crezusem. Defapt nu se lupta deloc Elijah. Am ramas incremenita. El era acolo, in carne si oase, in acel pulovar  pe care il adoram. Parul negru ii era putin ravasit si cateva suvite intunecate ii cadeau pe chip. A intors brusc privirea spre mine si mi-a facut cu ochiul. Erau zile in care muream dupa ochii aceia caprui si acel zambet fermecator, dupa acel corp perfect pentru mine. Varcolacul s-a napustit asupra lui, dar el a fost mai rapid. I-a infipt mana in piept si i-a smuls inima. Varcolacul a cazut la pamant si si-a recapatat infatisarea umana.

El a alergat spre mine, iar eu spre el. Exact ca in filme, prinzandu-l in brate.Sa-l simt din nou acolo, langa mine, in bratele mele, era asa de bine, da linistitor. I-am soptit subtil la ureche :

-Ma bucur ca te-ai  intors, Justin!

Capitolul 16

Din perspectiva lui Daniel

Ea nu era acolo. Nu era.. Era a nu stiu cata oara cand o pierdeam. Inca imi amintesc prima data. Si ce prostie facusem. Nu putusem niciodata sa uit cum buzele ei le atinsesera pe ale mele in acea zi de primavara. Imi era dor de vechea Blair si de atingeriile ei fine. Nu ca acum s-ar fi schimbat prea mult, dar totusi ceva e diferit la ea, fata de muritoarea pe care o cunoscusem si de care ma indragostisem. Era aiurea. Trebuia sa o protejez. Trebuia sa fie o relatie strict profesionala, defapt niciun fel de relatie. Ea nu trebuia sa stie niciodata de existenta mea, dar eu am facut cea mai mare greseala pe care o putea face un inger: sa se indragosteasca de un muritor si sa-si  dezvaluie identitatea. Numai conta acum. Nimic din trecut numai conta. Era prea tarziu pentru  acele regrete. Nu vreau sa le mai simt atat de adanc infipte in sufletul meu. Vreau doar ca ele sa dispara si sa-mi permit sa o iubesc din nou. Sa imi ingadui. Ea numai e o muritoare. Eu numai sunt un inger adevarat. Nu respectasem regulile in trecut, acum era oare prea tarziu sa o mai fac? Simt aceasta responsabilitate sa le urmez, sa distrug aceasta iubire. Sa ma duc la Consiliu si sa le semnalez ceea ce se intampla. Dar asta ar fi insemnat ca ea sa uite din nou de existenta mea. Sa uite din nou iubirea pe care o simtisesi o simte din nou. Alice zisese ca eu nu ma iubeste. Ca il iubeste pe Elijah. Eu eram decat o scapare. Salvarea ei. As fi crezut-o intr-un timp, dar acum nu. Sunt sigur de sentimentele ei. Acum numai e niciun Justin intre noi. Elijah… Ea nu s-ar intoarce niciodata la el.

As incerca sa nu o mai iubesc, dar e daja prea tarziu. Tot ce-mi doresc e ea, mangaierile ei, saruturile ei. Imi place cum obisnuia sa se joace in parul meu, sa-i odihneasca capul pe umarul meu. Imi placea sa ma trezesc dimineata langa Blair cu capul pe pieptul meu. Dormea in cele mai ciudata pozitii si de multe ori ajungeam sa dorm pe podea, dar apoi spre rasarit ma strecuram inapoi punandu-mi bratele in jurul ei. Dimineata cand se trezea obisnuia sa spuna cu entuziasm : ,,O alta zi, o alta raza de soare… Sa ne distram!”apoi sarea din pat si iesea pe balcon sa simta briza diminetii. Obisnuiam sa ne plimbam de mana prin Central Park in timp ce ea povestea tot felul de chestii ciudate. Nu ii spusesem niciodata, dar nu retinusem niciuna dintre acele povesti. Nici nu le ascultasem.Eram prea captivat de acea Blair cu zambetul pe buze, sprintena care ne lagana mainile si ma tara cu ea alergand pe toate acele alei.La sfarsit se arunca pe iarba si privea cerul cu zambetul pe buze. Cateodata obisnuiam sa stam acolo pana la asfintit. Inca imi amintesc cand adormise. Era prea adorabila sa o trezesc asa ca am luat-o in brate si ne-am culcat impreuna pe iarba, la lumina lunii.

Toate aceste amintiri ramasasera blocate in sufletul meu. Ea probabil nu avea sa-si aminteasca niciodata toate acele momenteperfecte petrecute impreuna, iar asta imi frange inima. Consiliul ma exilase aici, ei ii stersasera amintirile cu mine. Elijah facuse astfel incat sa ne reintalnim. Nu stiu inca de ce.

Inca imi aduc aminte acel ramas-bun…

-Retragerea! Baricadati usile! i-am auzit glasul , atat de increzatoare si hotarata