Totul incepuse sa se prabuseasca. Ce facusem? Ce naiba facusem? Capul lui Alice mi-a cazut din mana si pentru cateva momente am ramas impietrita. Timpul parca se oprise in loc, asteptand sa reactionez. Nu puteam… Tocmai imi omorasem cea mai buna prietena! Nu…Nu…Nu. Ochii mi-au fost cuprinsi de lacrimi,iar intr-un impuls de moment mi-am azvarlit mana in piept si mi-am cuprins inima. Poate era timpul sa-mi iau la revedere de la viata asta mizerabila.
-Blair, opreste-te! Asta nu esti tu…
-Justin… Asta sunt eu! Sunt o ucigasa! Nu merit sa traiesc. Impaca-te cu asta…
-Blair, nu esti o ucigasa. Esti un vampir. Esti exact ca noi toti. Esti impulsiva si puternica, mai puternica chiar decat oricine altcineva. Nu meriti sa mori. Te-ai lasat purtata de furie si nu esti singura. Esti un vampir.
-Sunt vampir, dar asta nu inseamna ca nu mai pot sa fiu eu!
-Suntem toti la fel. Blair,omoram ca sa traim, ca sa supravietuim si daca ne simtim amenintati ne omoram chiar si intre noi! Suntem o comunitate obisnuita. Singurul lucru care ne diferentiaza de oameni e setea de sange si sentimentele. Lipsa lor ne ajuta sa nu simtim vina asta teribila care te devoreaza pe tine acum, dar tu esti mai puternica. Tu nu pierzi niciodata. Lupta…Nu lasa vinovatia sa te invinga.
S-a apropiat incet, precaut. Am izbucnit in ras. Era asa un cliseu. Parca era o scena dintr-un film cu sinucigasi. Avea dreptate. Ma simtisem amenintata, eram furioasa, eram un vampir si poate ca dupa 600 de ani de chin e timpul sa accept ceea ce sunt: un vampir. Mi-am scos mana din piept si brusc am inceput sa rad si mai tare. Era ciudat felul in care imi alesesem moartea.
Justin si-a strecurat un brat in jurul taliei mele si m-a ajutat sa ma deplasez. De ce ma simteam atat de slabita? Si mai ales de ce ma simteam atat de devastata?El…Daniel!
-Justin, unde e Daniel?
E la infirmerie. Este in stare critica. Speram sa-si revina.
-Suntem intr-o cladire plina de vampiri si nimeni nu se indura de putin sange ca sa il vindece? am tipat furioasa la Justin. Off… doamne, de ce tipam la el? Nu era vina lui pentru nimic din ce se intampla. Am pornit mai repede de-a lungul holului, spre infirmerie.
-Nu! a spus Justin si m-a prins de mana. Daca ii dai din sangele tau acum il vei transforma si stiu ca nu vrei asta.
Avea dreptate. Nu vruiam ca bunul si blandul Daniel sa devina un vampir stupid. Pe langa faptul ca m-ar fi urat toata viata, nu i se potrivea. Deodata, punand lucrurile cap la cap, mi-am dat seama de ceva ce mi-a rupt sufletul in doua.
-E pe moarte…
Nu a fost nevoie sa mai zica nimic. Privirea lui imi zicea tot ce vruiam sa stiu… Poate totusi nu trebuia sa dau inapoi atunci. Daca ar muri as fi putut sa fiu alaturi de el? ‘Si daca nu?’ a zis enervata ovoce din capul meu. Daca nu… as fi fost moarta.
Imagination is a dream 