Capitolul 24

M-am sprijinit de perete,privindu-l cum doarme. Ingerul meu. Am zambit ametita. Renuntasem la el. Din pacate. Ochii lui s-au deschis larg. S-a foit putin, apoi a zambit simtindu-mi prezenta.
-Cum te simti? l-am intrebat indreptandu-ma spre pat.
-Mai bine ca niciodata. Nu credeam ca o sa mai vii. Te-am asteptat…
S-a oprit din vorbit in momentul in care mi-a observat fata. Aveam cateva rani ramase de la lupta cu vampirul ala, Mason, parca. Inca ma mai dureau, dar nu dadeam importanta. Din nu stiu ce motiv, refuzau sa se vindece. Uram vraja care imprejmuia academia. Ne lua puterile de vampir, chiar si vindecarea, iar eu numai dorisem sa trec prin arena, unde totul era normal. Abia asteptam sa se termine tot. Maine urma sa lupt din nou. Mai eram decat cinci din douazeci.
-Ce s-a intamplat?
-Mai nimic important. O mica bataie intre vampiri fara puteri de vampiri.
-Credeam ca am ratat vreo lupta. Vin-o aici.
M-am apropiat si m-am asazat langa el, pe marginea patului.A intins nesigur mana spre mine si mi-a mangaiat ranile. Am simtit cateva furnicaturi, apoi durerea pe care mi-o provocau a disparut. Nu era nevoie sa ma uit intr-o oglinda sa-mi dau seama ce facuse. Ma vindecase. Si-a lasat mana sa cada pe pat si a inchis obosit ochii. Urma sa plece. Vazusem asta in ochii lui. Nu-mi parea rau. Oriunde ii era mai bine. I-am aranjat patura, l-am sarutat pe frunte si am plecat. Avea sa-mi fie dor de el si poate intr-o zi ne vom reintalni .

-Nu pleca, te rog!i-am auzit glasul ca o soapta si m-am oprit exact in prag.
-Nu pot sa mai continui asa Daniel. Pur si simplu numai pot, dar asta nu inseamna ca nu te iubesc.
-Stiu, dar… maine plec. Totul se va termina si pur si simplu vreau sa petrec ziua asta cu tine inainte sa nu te mai vad niciodata.
Nu am luat in seama inima ce-mi salta nebuneste sau vocea din cap care imi zicea sa raman sau fiecare parte din corpul meu ce ardea de dorinta. Nu. Nu a luat in seama toate astea si am plecat spre o noua eu,mai puternica, mai increzatoare, mai vampir.Nu am mai zis nimic, nu m-am mai uitat inapoi deoarece daca as fi facut-o nu as mai fi fost capabila sa plec niciodata.
Ma plimbam pe holuri fara o directie anume.Nici macar nu puteam sa ma gandesc la ceva, orice. Parca eram blocata in propriile=mi amintiri, cu lacrimile ce-mi udau obrajii. Ma scapase de durere, dar in momentul de fata as fi facut orice sa o primesc inapoi, numai atat incat sa stiu ca sunt inca in viata. Ma gandisem la cum o sa decurga despartirea noastra toata noaptea dinainte sa ma duc in sfarsit sa-l vizitez. Ma apropiam de coltul holului si atunci toatul parca s-a deblocat. Am putut sa simt intunericul venind din directia in care ma indreptam. Venea de peste tot. Apropiindu-ma de acea cotitura idioata, totul a devenit clar. Am vrut sa ma intorc si sa fug, aproape am reusit sa o fac la timp, dar tepusa mi-a strapuns pieptul. Pentru o fractiune de secunda am putut sa sper ca nu-mi strapunsese inima,dar lovitura fusese precisa si totul s-a stins incet, in timp ce sangele imi murdarea tricoul. Am cazut pe podea incolacindu-ma de durere, iar cu ultimele forte am scos tepusa. Am sperat sa mor in acel moment, pentru ca ceea ce a urmat m-a ingrozit. O explozie s-a auzit, iar intreaga cladire a luat foc. Tipetele se auzeau de peste tot din jurul meu. Vampiri care sperau sa scape din flacarile iadului se impiedicau si tipau si mai tare in momentul in care imi vedeau corpul inert. Ma si imaginam. Parbusita pe podea la coltul acelui coridor. Sangele nu imi patase doar tricoul, dar formase si o balta de sange in jurul meu. Mai palida ca niciodata, inconjurata de acel miros al mortii, tineam in mana tepusa ce ma omorase si de pe care inca mai curgeau stropi de sange. Dar daca eram moarta, cum de inca mai auzeam si simteam tot ce se intampla in jurul meu?

Capitolul 22

-Trebuie sa fie ceva ce putem face, Justin. Nu-l putem lasa sa moara…
Lacrimile imi inundau ochii,dar nu doream sa le las sa ii paraseasca. Fusesem puternica pana acum, puteam sa mai continui. Trebuia. Pentru Daniel, care zacea pe un pat din infirmerie, in coma. Era un inger. Trebuia sa fie ceva, orice ce il putea aduce inapoi! Trebuia!!
-Blair, ar trebui sa mergem. Nu iti face bine sa stai aici.
M-a prins de mana,dar m-am tras brutal de langa el.
-Nu! am tipat, siroaie de lacrimi udandu-mi fata. Nu plec de langa el! Nu imi pasa ce se poate intampla. O sa ii dau din sangele meu. El.. el mi-a dat din al lui.Mi-a salvat viata odata, cand era imposibil sa mai supravietuiesc.
-Nici sa nu te gandesti, Blair! a zis cand am luat un cutit si mi l-am intreptat spre incheietura.Daca faci asta, nu o sa ma mai vezi niciodata! O sa plec si nu am de gand sa ma mai intorc vreodata.
Nu glumea. Imi dadeam seama de asta din tonul vocii lui. Imi doream mult sa-l salvez pe Daniel, dar numai gandul sa-l pierd pe Justin din nou imi sfasia inima. Eram derutata, dar privind inca o data in ochii lui Justin, am lasat cutitul sa-mi alunece din mana si a cazut cu o bunitura pe podea. Justin m-am luat de mana si m-a tras intr-o imbratisare calduroasa. Aveam nevoie de asta. Aveam nevoie de el. Nu vruiam sa plece. Trebuia sa ramana cu mine aici, pentru eternitate. Niciodata, absolut niciodata numai am de gand sa-l pierd pe Justin.

-Sa nu mai pleci niciodata!
-Promit. Nu te-as mai parasi niciodata. Am facut o greseala si m-a costat mult sa o repar. Te-am cautat in momentul in care totul s-a terminat, dar nu te-am gasit. Cand am aflat ca esti aici, am venit cat de repede am putut.
-Chiar in momentul potrivit. Ne-ai salvat. Esti un erou.
Mi-am ridicat capul de pe umarul lui si l-am privit in ochii intunecati. I-am studiat pentru cateva clipe chipul palid si am constatat ca se schimbase. Avea o expresie mai matura, parul nu ii mai statea ravasit si parca capatase o anumita autenticitate.
M-am apropiat nesigura de el, cu spaima ca totul era un vis, iar el avea sa dispara. El nu a ezitat. Si-a lipit puternic buzele de ale mele si am fost invadata de noi. E stranie senzatie de caldura mi-a cuprins corpul si m-am simtit ca acasa in dulceata buzelor lui. Ma simteam ametita, electrizata,invincibila. Eram alturi de el si asta imi dadea puterea sa trec peste absolut orice.
Cand ne-am despartit in sfarsit gafaiam amandoi.
-Asta da sarut, am zis inca ametita.
-Mie-mi spui! S-a auzit un glas din spatele nostru si am sarit speriata, incercand un tipat care a sunat in final ca un chitait.
-Cine naiba esti? l-am intrebat incruntata. Ne stricase momentul…
– Dimitri. Nu iti amintesti de mine? Pare ca de tanarul Daniel ti-ai amintit. Sunt cel care ti-a sters memoria. Se pare ca eram prea increzator pe propriile-mi puteri.
Era un tip inalt, cam de 1,90 si parea un tip cu caracter protocolar. Purta un costum negru, parul lung ii statea liber pe umeri, iar ochii lui gri ma sfredeleau cu privirea.Era inconjurat de o lumina trandafirie, iar totul la el parea magic. Atunci realitatea m-a lovit din plin. Era un inger, unul de care incetul cu incetul am inceput sa-mi amintesc. El fusese cel care ma luase de langa Daniel. El imi stersese memoria, el imi pusese alte amintiri. Nenorocitul!
-De ce esti aici? am aruncat cuvintele cu atat venin incat s-a incruntat.
-Sa-i salvez viata tanarului Daniel, ceea ce niciunul dintre voi nu aveati de gand sa faceti intre partidele de sarutari.Cata nesimtire, cu el aici cand sustineai tare si clar ca il iubesti. Nu vei fi acceptata in Imparatia Cerurilor.
-Oricum nu voi fi acceptata in Imparatia Cerurilor.
-Pana la evenimentele recente, era o discutie serioasa in legatura cu viitorul sufletului tau. Urma sa fii crutata, dar dupa ce ai omorat-o pe aceea fata, totul s-a dus. Daca Daniel si-ar fi facut treaba de inger pazitor in loc sa flirteze cu tine, acum nu ai mai fi fost vampir… In fine, nu sunt aici pentru asta.
A bagat mama in buzunarul pantalonilor si a scos o sticluta mica cu un lichid rosu in ea.
-Ala e sange?
-Nu e treba ta. Doar da-i-l. Acum eu trebuie sa plec.
Mi-a inmanat sticluta, apoi l-am privit disparand. Chiar disparand. Impartindu-se in mici particule apoi evaporandu-se.Doamne, trebuia sa-l pun pe Daniel sa ma invete si pe mine trucul asta. I-am dat lui Justin sticluta si l-am urmarit cum i-o turna pe gat lui Daniel.Ceva a inceput sa se schimbe. Obrajii i s-au imbujorat,iar pielea lui a inceput sa se descotoroseasca de acea nuanta de alb. Cand ochii i s-au deschis, persoana pe care o vedeam nu era Daniel din ultimele luni. Era Daniel de odata, cel de care ma indragostisem…