Capitolul 5

-Bun venit tuturor! a inceput Elijah. Pentru inceput, avem de facut cateva modificari. Fiercare dintre voi, va fi tuns la fel ca ingerul pe care il are. Presupun ca ati observat ca in camera voastra este un inger, a zis el aruncandu-ne tuturor unul dintre acele zambete stralucitoare din arsenalul lui.

Oficial, imi place mult zambetul lui. Ma duce gu gandul la umanitate si fericire, si presupun ca acesta era singurul lucru care ramasese din vechiul Elijah. Nu stiam prin ce trecuse el atunci, dar il intrebasesem odata, demult, cu devenise el vampir si fata i se intunecase si imi zisese ca nu e treaba mea. Mi-as fi dorit sa fiu alturi de el in acele momente, sa-l strang in brate, sa-i mangai parul lui atat de negru.  Stiu ca fusese greu pentru el, dar cred ca i-ar fi fost mai usor daca avea pe cineva langa el. Eu… il avusesem pe el. Elijah ma ajutase si simteam pentru el ceva special, dar , cu trecerea timpului, ma distantasem atat de mult de el, desi nu vruiam, o facusem. Ma afundasem in intunericul si singuratatea mea si erau atatea momente in care doream sa-l am langa mine si sa-l strang in brate, sa-i simt caldura, sa ma simt in siguranta, dar mai ales, sa ma simt umana…

-Si fetita va avea parte de tratement special?  a intrebat un idiot de undeva din spate.

M-am indreptat cu viteza fulgerului spre el, l-am luat de camasa si l-am ridicat in sus, intalnindu-i privirea speriata.

-Pe cine faci tu ,,fetita”? am marait eu la el. Ti se pare tie ca am nevoie de tratament special? am spus, aruncandu-l in cel mai apropiat perete. Ca sa ,stiti, sunt mai puternica decat voi toti la un loc!

M-am indreptat spre Elijah si l-am tras de mana, afara din acea incapere.

-Ce e cu ingerul din camera mea, si de ce trebuie sa ma tund? am sasait la el furioasa.

-Imi pare rau, Blair, dar este o regula. Apropo de inger, poftim cheia de la cusca lui. Il poti lasa sa mai iasa, dar daca iese din cladire, atunci tu vei fi cea moarta, iar atunci nici macar eu nu te voi putea salva.

-Si ce se intampla cu cei care au ingerii fete?

-Nimic. Uite, pot sa fac o exceptie. Nu te voi tunde, dar aste ramane intre noi. Sa porti mereu parul prins. Sa nu se dea seama ca nu te-ai tuns.

-Norocul meu ca am adus si o sapca, am spus razand usor, impreuna cu el.

-Doamne, Blair! Cat mi-ai lipsit! cat timp a trecut decand nu am mai fost asa mult timp unul langa altul?

– Mai mult de 550 de ani…Imi pare rau Elijah! E numai vina mea!

-Nu, nu e vina ta! a spus lundu-ma in brate.

-Ba da. M-am departat de tine cand aveam mai mare nevoie unul de altul. Imi pare rau ca sunt asa. Trebuia sa mor! As vrea sa mor acum!

-Nu chiar acum, pentru ca nu te-as mai putea tine niciodata asa in brate, ca inainte.

-Multumesc, dar nu merit nici macar o mica particica din inima ta! am spus smulgandu-ma din bratele lui si indreptandu-ma incet spre camera mea.

Am trantit usa in urma mea, apoi m-am lasat sa cad pe patul moale.

-Dupa cum arati, nu cred ca a fost tocmai placut. Deschide cusca!

-Ma crezi prosta sau ce?

-Atunci vino aici si inchide usa dupa tine.

L-am privit mirata, apoi am facut intocmai ce mi-a spus. Am intrat nesigura si am incuiat usa dupa mine.

-Acum vrei sa ma omori sau ceva de genul?

-Fa-te comoda!

M-am asezat pe paiele din coltul custii, apoi am simtit doua brate puternice in jurul trupului meu. Era atat de bine, atat de familiar. Atunci am observat lumina usor violeta ce ne cuprindea pe amandoi. Mi-am Asezat capul pe umarul lui, adormind usor, fiind leganata de acele brate puternice. Apoi un cantec a inceput sa se auda incet, aproape soptit si am adormit…