Capitolul 7

-Acum vrei sa vorbesti? m-a intrebat Daniel enervat pentru cred… a mia oara.

-Nu !!

-Haide, Blair! Vorbeste! Se vede ca nu te simti bine. Ce s-a intamplat?

-Eu ma simt foarte bine si nu s-a intamplat nimic.

-Ba da, s-a intamplat.

-Si de unde stii tu asta? Ingerii sunt si ghicitori?

-Se vede pe fata ta. Esti atat de trista, nefericita, dezamagita…

-Eu sunt asa mereu. Si pana la urma, ce-ti pasa?

-Pur si simplu imi pasa de tine. De ce iti e atat de greu sa accepti ca unora dintre noi le pasa de tine?

-Cum ar fi?

-Eu, Elijah…

Am simtit cum o lacrima curge nestingherita pe obrazul meu. Elijah… Numele lui imi aducea atat de multe amintiri.

-O Doamneee!! Trebuie sa plec de aici!

-Ce tot vorbesti? Stii ca nu poti.  In plus, astazi e prima lupta.

-Si tu? Daca eu plec ce se va intampla cu tine?

-Voi muri. Dar aici nu e vorba de mine. Te voi privi astazi in prima lupta.

-Serios?

-Da. Voi fi mutat intr-o alta cusca deasupra arenei, apoi cand se termina lupta, voi fi adus inapoi.

-Mersi, dar nu stiu daca voi putea lupta.

-Si daca iti spun ca vei lupta cu cel care s-a luat atunci de tine?

-Cu siguranta voi putea.

-Asa te vreau. Deci… imi spui ce s-a intamplat?

-Nu. Nu are niciun rost. Nu e treaba ta.

-Credeam ca suntem prieteni. Ar trebui sa-mi spui, sa te descarci. Nu poti sa tii totul in tine pentru totodeauna. Se strang prea multe in sufletul tau. Cat timp crezi ca o sa mai rezisti?

-Nu stiu… dar nu cred ca am destula incredere in tine. Imi pare rau…

-Nu-i nimic.  Sper ca intr-o zi asta sa se schimbe… Mai e o ora pana incepe lupta. Ar trebui sa te hranesti nu ai mai facut- ode mult.

-Nu am cu ce.

-Heii!! Care crezi ca e unul dintre motivele pentru care sunt eu aici?

-Ok…

Mi-a intins mana printre gratii, iar eu mi-am infipt infometata coltii. Sangele lui era cel mai dulce sange pe care il gustasem vreodata, dar trebuia sa ma opresc… Trebuia… Ii faceam rau… lui… cui? Nu pot… sa imi amintesc… Cine.. era el ? Gandurile imi erau rasfirate.. Nu pot sa le adun… Amintirile…mele… O ceata groasa… Il.. raneam pe.. el . Nu.. Nu!! Nu pe el !!

M-am departat cat de repede am putut, incercand sa imi revin. Acel sange dulce, pur, ma facuse sa uit.. sa-mi doresc mai mult, dar nu puteam sa-l ranesc. Nu pe el. Ma simteam ametita…

-D-Daniel… !

-Aa… D-da !

-Esti bine?

-Cred ca da…

Din perspectiva lui Daniel ..

Blair era in arena, asteptand sa soseasca adeversarul ei, Edward parca… Imi era frica.. Nu pentru mine, pentru ea. Unul dintre ei o sa moara. Si daca va muri Blair, o sa mor cu ea. L-am urmarit pe Edward apropiindu-se de ea cu o viteza uimitoare. Blair nici macar nu s-a miscat. S-a lasat trantita la pamant, apoi i-a dat un pumn lui Edward, trimitandu-l in gratiile custii in care se luptau. As putea jura ca la cat de tare l-a lovit ar fi putut trece si prin gratii. Blair era puternica, ca intotdeauna, si furioasa, mai furioasa ca oricand. Acum avea ocazia sa-si descarce acea furie si suparare care o chinuia. Ea era buna, iar intr-un fel anume, eu sunt vinovat de intunericul in care traieste acum. Trebuia sa o protejez, dar nu am facut-o, nu suficent de bine. Am lasat-o sa decida singura drumul pe care vrea sa o ia si a facut cea mai mare greseala. Ma uit acum la ea si nu a mai ramas nimic din vechea Blair. Arata la fel : Bruneta cu ochii albastri si chipul foarte palid, dar nu e ea. Blair era buna, blanda, grijulie, cuminte, intelegatoare,visatoare, copilaroasa, vesela…

Nu trebuia sa o las. Trebuia sa o indrum. Acum ea era in pericol in acest loc blestemat. Trebuie sa o iau si sa plecam. Trebuie sa plece. Nu imi pasa de mine cat timp ea e afara de aici, Cat timp o stiu departe. Eu pot sa mor, dar nu as suporta ca ea sa pateasca ceva, nu ea. Trebuie sa o scot de aici, dar cum? Nu am Putere. Daca as reusi sa ies de pe proprietatea Academiei, mi-as recupera Puterile. Ea dorea sa plece, dar nu din cauza ca nu-i placea aici. Vruia sa plece din cauza lui Elijah. De ce o indemnasem sa ramana? Eram imposibil…

Deodata am simtit o izbucnire de Putere atat de mare incat m-a doborat la pamant. Blair… M-am ridicat repede si l-am vazut pe Edward, defapt ce mai ramsese din el. Avea fata practic sfasiata si o mana rupta. Izbucnirea de putere il trimisese atat de puternic printre gratiil custii, incat il facusera aproape felii. Totul in jurul lui Blair era plin de sange, numai e era curata ca lacrima. Nici macar o pata, dar.. Era epuizata. In urmatoarele secunde am privit-o prabusindu-se la pamant inconstienta. Consumase prea multa Putere. Exagerase… Dorise sa demonstreze de ce e in stare si reusise, chiar daca isi consumase aproape toata Puterea.  Toti cei din sala se ridicau ametiti in picioare, privind ingroziti ce mai ramasese din trupul lui Edward…