Capitolul 22

-Trebuie sa fie ceva ce putem face, Justin. Nu-l putem lasa sa moara…
Lacrimile imi inundau ochii,dar nu doream sa le las sa ii paraseasca. Fusesem puternica pana acum, puteam sa mai continui. Trebuia. Pentru Daniel, care zacea pe un pat din infirmerie, in coma. Era un inger. Trebuia sa fie ceva, orice ce il putea aduce inapoi! Trebuia!!
-Blair, ar trebui sa mergem. Nu iti face bine sa stai aici.
M-a prins de mana,dar m-am tras brutal de langa el.
-Nu! am tipat, siroaie de lacrimi udandu-mi fata. Nu plec de langa el! Nu imi pasa ce se poate intampla. O sa ii dau din sangele meu. El.. el mi-a dat din al lui.Mi-a salvat viata odata, cand era imposibil sa mai supravietuiesc.
-Nici sa nu te gandesti, Blair! a zis cand am luat un cutit si mi l-am intreptat spre incheietura.Daca faci asta, nu o sa ma mai vezi niciodata! O sa plec si nu am de gand sa ma mai intorc vreodata.
Nu glumea. Imi dadeam seama de asta din tonul vocii lui. Imi doream mult sa-l salvez pe Daniel, dar numai gandul sa-l pierd pe Justin din nou imi sfasia inima. Eram derutata, dar privind inca o data in ochii lui Justin, am lasat cutitul sa-mi alunece din mana si a cazut cu o bufnitura pe podea. Justin m-am luat de mana si m-a tras intr-o imbratisare calduroasa. Aveam nevoie de asta. Aveam nevoie de el. Nu vruiam sa plece. Trebuia sa ramana cu mine aici, pentru eternitate. Niciodata, absolut niciodata numai am de gand sa-l pierd pe Justin.

-Sa nu mai pleci niciodata!
-Promit. Nu te-as mai parasi niciodata. Am facut o greseala si m-a costat mult sa o repar. Te-am cautat in momentul in care totul s-a terminat, dar nu te-am gasit. Cand am aflat ca esti aici, am venit cat de repede am putut.
-Chiar in momentul potrivit. Ne-ai salvat. Esti un erou.
Mi-am ridicat capul de pe umarul lui si l-am privit in ochii intunecati. I-am studiat pentru cateva clipe chipul palid si am constatat ca se schimbase. Avea o expresie mai matura, parul nu ii mai statea ravasit si parca capatase o anumita autenticitate.
M-am apropiat nesigura de el, cu spaima ca totul era un vis, iar el avea sa dispara. El nu a ezitat. Si-a lipit puternic buzele de ale mele si am fost invadata de noi. E stranie senzatie de caldura mi-a cuprins corpul si m-am simtit ca acasa in dulceata buzelor lui. Ma simteam ametita, electrizata,invincibila. Eram alturi de el si asta imi dadea puterea sa trec peste absolut orice.
Cand ne-am despartit in sfarsit gafaiam amandoi.
-Asta da sarut, am zis inca ametita.
-Mie-mi spui! S-a auzit un glas din spatele nostru si am sarit speriata, incercand un tipat care a sunat in final ca un chitait.
-Cine naiba esti? l-am intrebat incruntata. Ne stricase momentul…
– Dimitri. Nu iti amintesti de mine? Pare ca de tanarul Daniel ti-ai amintit. Sunt cel care ti-a sters memoria. Se pare ca eram prea increzator pe propriile-mi puteri.
Era un tip inalt, cam de 1,90 si parea un tip cu caracter protocolar. Purta un costum negru, parul lung ii statea liber pe umeri, iar ochii lui gri ma sfredeleau cu privirea.Era inconjurat de o lumina trandafirie, iar totul la el parea magic. Atunci realitatea m-a lovit din plin. Era un inger, unul de care incetul cu incetul am inceput sa-mi amintesc. El fusese cel care ma luase de langa Daniel. El imi stersese memoria, el imi pusese alte amintiri. Nenorocitul!
-De ce esti aici? am aruncat cuvintele cu atat venin incat s-a incruntat.
-Sa-i salvez viata tanarului Daniel, ceea ce niciunul dintre voi nu aveati de gand sa faceti intre partidele de sarutari.Cata nesimtire, cu el aici cand sustineai tare si clar ca il iubesti. Nu vei fi acceptata in Imparatia Cerurilor.
-Oricum nu voi fi acceptata in Imparatia Cerurilor.
-Pana la evenimentele recente, era o discutie serioasa in legatura cu viitorul sufletului tau. Urma sa fii crutata, dar dupa ce ai omorat-o pe aceea fata, totul s-a dus. Daca Daniel si-ar fi facut treaba de inger pazitor in loc sa flirteze cu tine, acum nu ai mai fi fost vampir… In fine, nu sunt aici pentru asta.
A bagat mama in buzunarul pantalonilor si a scos o sticluta mica cu un lichid rosu in ea.
-Ala e sange?
-Nu e treba ta. Doar da-i-l. Acum eu trebuie sa plec.
Mi-a inmanat sticluta, apoi l-am privit disparand. Chiar disparand. Impartindu-se in mici particule apoi evaporandu-se.Doamne, trebuia sa-l pun pe Daniel sa ma invete si pe mine trucul asta. I-am dat lui Justin sticluta si l-am urmarit cum i-o turna pe gat lui Daniel.Ceva a inceput sa se schimbe. Obrajii i s-au imbujorat,iar pielea lui a inceput sa se descotoroseasca de acea nuanta de alb. Cand ochii i s-au deschis, persoana pe care o vedeam nu era Daniel din ultimele luni. Era Daniel de odata, cel de care ma indragostisem…