Capitolul 25

Cum ar fi daca in ultimele secunde ti-ai revedea intreaga viata si ai realize dintr-o data ca nu insemni nimic. Ca esti un mare nimeni? Ei bine, asta mi s-a intamplat mie. Imi asteptam impacata moartea cand totul a inceput sa se deruleze prin fata ochilor mei. Parca ma uitam la un film in care chiar daca ma vedeam nu parea deloc sa fiu eu. Nu realizasem nimic. Eram, cum am mai spus, un mare nimeni, un vampire amarat ce se luptase decand se stie cu cine este defapt: un monstru.
Am crezut ca in sfarsit aveam sa mor. Dar flacarile care imi acopereau corpul m-au trezit intr-un urlet de durere. Imi acceptasem moartea, dar se pare ca nimeni de acolo de sus si de jos nu ma dorea. Nimeni nu ma dorea, mi-am plans de mila in timp ca ma puneam pe picioare. Flacarile ma inconjurau, dar in mod ciudat niciuna nu ma atingea. Formau un cerc perfect in jurul meu, dansand ca niste vechi zeite. Nu intelegeam ce se intampla, dar asta era ultimul lucru la care imi statea mintea. Cat din cladire fusese acaparata de flacari, cati murisera, reusise oare cineva sa se salveze? Era Daniel bine?
Gandul mi-a zburat atat de repede la el incat nu am avut timp sa ma impotrivesc. Am inceput sa ma deplasez pe cat de rapid corpul meu mort putea, inapoi pe holuri, spre infirmerie. Cercul de foc sa pastra in continuare in jurul meu, urmandu-ma ca un loial prieten. Cand am ajuns, Daniel nu era acolo. Am stiut instantaneu ca era bine. L-am simtit undeva afara, murind de ingrijorare. Am fugit afara din cladire, unde cativa vampire priveau usurati dezastrul. Scapasera. Se salvasera, chiar daca altii isi dadusera ultima suflare in acele flacari. O femeie imbracata intr-o rochie lunga, albastra a tipat cand m-a vazut iesind, iar altii cativa vampire s-au dat cativa pasii in spate. Ei ma vazusera. Unii dintre ei ma calcasera in picioare ca sa se salveze. Nu numai ca tepusa imi nimerise din plin inima, dar si scapasem din flacari. Acum chiar cred ca ma considerau un fel de zeita, mai ales dupa fetele pe care le aveau.
-Blair… l-am auzit pe Elijah de undeva din dreapta mea vorbind. Chipul tau…
Mi-am atins ingrijorata fata, crezand ca era arsa, ciopartita sau ceva de genul, dar nimic. Nu simteam nimic in neregula cu fata mea. Vazand ca nu inteleg la ce se refera, a continuat.
-Ti-au aparut niste semen pe frunte,cam ca niste rune. Nu stiu cum sa-ti explic. Cred ca ai nevoie de o oglinda. In plus, stralucesti.
-Ha? ! am ridicat o spranceana spre el, crezand ca glumeste. Nimic din ce spunea nu avea sens. Rune, straluceam. Aproape murisem! Nu aveam chef de glume.
-Este insemnata, a zis Daniel venind spre mine. Au incercat sa o omoare. Asta a declansat totul. Ei au injunghiat-o. Ei au dat foc cladirii. Totul ca sa se asigure ca ea moare.
-Care ei? Am intrebat eu si Elijah la unison.
-Ingerii, a raspuns radicand din umeri.
-De ce?
-Pentru ca esti ultima din neamul tau. Esti ultima cu sange pur. Nu imi explic de ce vor sa te distruga. Am lipsit 600 de ani. 600 de ani de cand sunt un inger cazut. Nu mai aveam nicio legatura cu ce se intampla acolo sus, dar cand m-au ajutat am redevenit un inger.
In minte mi-au revenit acele ultime imagini, cand mergeam pe hol. Vazusem cine ma injunghiase. Era tipul ala Dimitri.
-Stiu eu de ce o vor moarta.
Justin a aparut din multime,uitandu-se cu gura cascata la mine.
-Dada. Rune. Sa continuam. De ce ma vor moarta?
-Pentru ca daca Diavolul ajunge la tine, cu puterile tale,ar putea sa distruga Raiul. Le e frica. Poti fi o arma foarte periculoasa.
-Dar s-au gandit vreodata ca eu nu as accepta? Ca as putea sa-I ajut pe ei?
-Nu, deoarece, conform legendei, asta o sa se intample. Tu o sa distrugi Raiul.
-Uite, stiu ca sunt rea, dar nu as face niciodata asa ceva. In plus nici nu cred ca am puterea asta. Sunt doar un vampir.
-Nu. Nu esti. Esti ceea ce demult se numea Mostenitoarea. Acum e doar Aleasa. Legenda lor spune ca esti trimisa sa echilibrezi Intunericul si Lumina, dar vei fi atrasa in Intuneric si vei distruge Lumina.
-Dar ce inseamna sa fii Aleasa?
-Asta nu stiu, dar simbolurile de pe chipul tau stiu. Trebuie sa le descifrezi.
-Cum ai putut sa nu imi spui nimic pana acum?
-Cum naiba vruiai sa-ti spun? ‘Hei, ce ar fi sa mergem la un suc? Apropo, ingeri maniaci sunt pe urmele tale si vor sa te omoare.’Asteptam doar momentul potrivit…
M-am uitat de la Elijah la Daniel, Apoi la Justin. Avea dreptate. Nu puteai totusi sa zici asa ceva de nicaieri. Oricum nu avusese prea multe ocazii sa-mi spuna.
-Daniel, crezi ca poti sa citesti/interpretezi simbolurile.
-Da. Tocmai asta vruaim sa-ti spun. E un singur cuvant. Nu sunt sigur de limba, da cu siguranta stiu ce scrie: Fallen.
–Fallen? ! Acum chiar nimic numai are sens!