Picioarele imi tremurau. Era ca si cand uitasem tot, cum sa merg, cum sa vorbesc..dar nu uitasem cum sa iubesc. Picioarele mi-au cedat si am cazut. Podeaua era mai rece decat sufletul meu.Nu puteam.. O stiam. Nu puteam. Eram un nimic, un nimic mai mare ca oricand. Eram un nimeni. Ce rost mai avea sa lupt? Era pentru propriami placere, sa stiu ca nu am renuntat, ca mi-a mai ramas un strop de putere si vointa. Sunt un nimic.. Nu merit sa traiesc. De ce traiesc pana la urma? Durerea aia infinita, apasatoare nu ma distrusese. Imi fusese furata inimia.Trebuia sa mor, sa mor pentru totdeauna,sa nu ma mai intorc.
M-am lasat sa cad neputinciosa pe podea, intinzandu-ma cat mai comod posibil. Ochii mi s-au inchis, si am simtit ca am pierdut. Era deja prea tarziu sa mai fac ceva. Numai puteam…traii…
Puteam sa vad totul, chiar daca nu eram acolo. Defapt nu stiu unde eram defapt. Nu puteam sa-mi amintesc nimic altceva inafara de el. Auzeam tipetele infioratoare ce intrau pe fereastra intredeschisa, plutind incet pana la mine. Muream pe interior stiind ca nu era nimic ce eu as fi putut sa fac. Acum defapt intrebarea era daca el chiar era acolo. Nu il vazusem. Nu vazusem nimic. Era doar ceva ce simteam ca si cand as fi stiut-o adanc in interior. Merita oare sa risc?
Am inceput sa ma tarasc incet pana la fereastra. M-am prins de pervaz si am inceput sa ma ridic cu greu. Afara era o nebunie si invalmaseala de nedescris. Multi isi gasisera odihna cea de veci pe pamantul ud. Atunci l-am vazut. Aripile lui albe ieseau in evidenta, dar si acea lumina ce il inconjura. Era murdar. Parul ii era mai ravasit ca atunci cand il cunoscusem si putin cenusiu. Ma durea sa-i vad parul blond stralucitor atat de murdar. Nu se potrivea cu aura aceea a lui, nici noroiul de pe haine. Isi facea loc prin multime. Se pare ca la fel ca mine cand incepuse lupta fusesem singura persoana la care se gandise.
Era oare Blair in siguranta? El stia ca nu puteam face nimic, ca eram fara aparare…Dupa toate astea puteam sa afirm cu tarie ca ma iubea. Dar toata acea suferinta care ma condusese la moarte era vina lui. Nu am vrut niciodata sa-i ranesc pe cei pe care ii iubesc. Nu pot sa cred ca facusem ceea ce facusem doar pentru el. Doar pentru el…Ma certasem cu Alice si ii spusesem atatea lucruri pe care nu intentionasem sa le spun, la fel si lui Elijah care fusese mereu cu mine, ma iubise inca decand devenisem vampir, dupa ce Jason disparuse. Dupa ce ma abandonase. Ii indepartasem pe cei pe care ii iubeam pentru o persoana care ma indeparta pe mine. Mi-as dori sa pot spune STOP! si iubirea pentru el sa se imprastie in neant, dar stiu ca va fi vesnica.
Atunci mi-am dat seama ca il pierdusem din privire. El… Nu era nicaieri. Mi-am inabusit un tipat si m-am prabusit inapoi pe podea, murmurand incontinuu ,,nu” .
Din perspectiva lui Daniel
Am dat buzna in camera, iar o lacrima s-a rostogolit pe obrazul meu cand am vazut ca nu era nimeni.
Imagination is a dream 