Din perspectiva lui Daniel.
O saptamana fara atingeriile ei catifelate, fara glasul ei melodios, fara ea… Inca ii mai simt atingerea pe pielea mea, buzele ei peste ale mele, trupul ei subtire in bratele mele. Nu pot sa nu ma gandesc ca am facut o greseala, dar stiam ca nu era permis, ca nu puteam fi impreuna. Totusi, de ce inca simt ca a fost o greseala? De ce imi e dor de ea? Are nevoie de mine, ma iubeste, o iubesc… Dar… totul s-a terminat. Pot sa spun ca acesta este un sfarsit..
Blair….Numele ei inca imi colinda mintea si deranjeaza ceva in mine. Nu pot sa nu ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu m-as fi indragostit de ea. Nu ar fi acum cine e.. Inca ar mai fi micuta si firava Blair. Dar daca nu s-ar fi indragostit si ea de mine? Probabil nu ar mai suferi din nou…Off… De ce a trb Elijah sa ne aduca impreuna. Eu nu trebuia sa o reintalnesc niciodata. Nu. Era interzis. Nu trebuia…
Din perspectiva lui Blair.
Lupta era pe cale sa inceapa si el nu era aici. Ma uitasem la toate custiile, chiar si in public. Nu era nicaieri. Nu era aici. Chiar si dupa ce se intamplase, eu aveam nevoie de el. El imi dadea putere, curaj… Nu puteam sa lupt… Sufletul meu inca se simte prins in lanturi, defapt acea Blair care am fost e legata in lanturi in interiorul meu si se lupta sa scape. Nu mi s-a mai intamplat asta. Adica, eram constienta ca acea Blair era acolo, dar niciodata nu o simtisem, nu atat de puternica. Nu puteam suporta gandul ca ar putea scapa. Nu trebuia. ..
L-am auzit pe Elijah dand semnalul ca lupta incepesi am privit din nou spre custiile in care se aflau ingerii. Nimic… Alexander se indrepta spre mine cu viteza, creeindu-si un scut cu Puterea lui. Ii era frica de mine dupa ce se intamplase ultima oara.Tuturor le era, dar de data asta, eu voi pierde. Nu vreau sa castig. Nu am pentru ce si oricum nu am cum. Puterea mea scazuse considerabil. In ultima saptamana refuzasem sa ma mai hranesc, oricat ma rugase Elijah. Nu mai vruiam sa lupt, sa traiesc… Numai aveam pentru ce …Totul se terminase… M-a prins de mana si m-a aruncat in gratii. Dintre toate locurile din aceasta Academie decat aici puteam sa ne folosim Puterea. Oricum, nu am reactionat in niciun fel. Nici macar nu m-am ridicat…
S-a apropiat de mine. Probabil; avea impresia ca era o alta schema de a mea, dar nu era asa. Mi-a luat mana, si am auzit niste oase trosnind si rupandu-se. Dupa un timp mi-am dat seama ca era bratul meu, doar ca nu simteam nimic. Daniel … Sangele lui… Am simtit cum rana mi se vindeca imediat, dar tot nu m-am miscat…
-Omoara-ma! Ce naiba astepti ?
-Probabil nu e decat o alta schema… Nu mersi..
-Iti jur ca nu e nimic.
Mana lui mi-a starpuns pielea, atingandu-mi inima. Simteam cum incet viata din mine se scurgea… atat de repede si necrutator…Ochii mei se inchideau incet… gasind intunericul de care aveau atata nevoie… M-am simtit ca si cand as cadea intr-un abis, apoi totul s-a stins…
Din perspectiva lui Daniel
Respira greu…. Dar traia.. va trai….trebuie! Eu nu pot trai fara ea . Cum de am lasat asta sa se intample? Era numai vina mea… Nu aveam de unde sa stiu daca va trai. Pot spune ca e la granita dintre viata si moarte. Ea isi dorise sa moara. Daca ar fi luptat ar fi castigat. Era mai puternica decat oricine, si totusi, eu o facusem nefericita… O lasasem prada tristetii, agoniei si durerii… O facusem sa sufere, o facusem sa sufere mai mult ca oricand si ma durea atat demult ..
-Daniel… te rog… nu ma parasii… nu din nou…
A inceput sa se intoarca de pe o parte pe alta, zvarcolindu-se neincetat. O durea atat de mult… Se citea pe chipul ei… O durea faptul ca ma iubea.. Eu o ranisem. Simt cum lacrimile curg pe obrajii mei, cand ma gandesc la golul plin de durere pe care l-am lasat intiparit adanc in inima ei. Isi dorise sa moara… din nou, iar acum ma visa.. si nu vruia ca eu sa plec din nou de langa ea, si nu voi mai pleca. Nu pana cand ea nu isi va reveni, pana cand acea durere pe care am lasa-to se va sterge.
-Blair, frumoasa mea, Blair… Sunt aici, langa tine, iubire, si numai plec..
Am mangaiat-o delicat pe obraz, privindu-i chipul angelic. Ea era Blair. Nu puteam niciodata sa ghicesc ce va face, era mereu asa imprevizibila.. Ea era atat de diferita, atat de neinteleasa. O iubeam si nu imi era greu sa o spun. Adevarul nu e nimic altceva decat o eroare exilata in eternitate… Adevarul meu.. sper sa nu se afle niciodata. Imi pare rau, ingerul meu..
-Odihneste-te, ingerul meu. Ai nevoie..
Am sarutat- o usor pe frunte, apoi am iesit discret din camera, inchizand incet usa in urma mea. Cand m-am intors sa ma indepartez, m-am ciocnit de Elijah, care venea spre camera lui Blair.
-Tu ce vrei? l-am intrebat usor enervat. Nu avea ce sa caute langa ea. Nu miscase niciun deget pentru ea, desi sustinea tare si clar ca o iubea.
-Nu vreu sa ma duc la Blair, ca sa te linistesti. Vreau doar sa-ti multumesc. Daca nu ar mai fi avut sangele tau in organism, ar fi moarta. Iti datorez viata ei.
-Tu mi-o datorezi? Ce o crezi pe Blair ? Obiectul tau personal? E o fiinta. Traieste, iubeste si moare. Nu e un obiect. E mai speciala decat oricine. Nu te mai minti singur. O iubesti. Ea e totul pentru tine. Ascultati inima. Numai fii asa rece si dur. Nu faci decat sa o indepartezi, acum cand ea ar mai mare nevoie de amandoi. Stii ca salvarea asta nu e decat temporara. Stii ca transformarea nu e completa. ..
Din perspectiva lui Blair
Viata putea fi atat de greau si ciudata cateodata, dar puteam sa jur ca am murit. Am simtit cum sufletul paraseste corpul, am simtit cum viata se scurge din mine,cum visele se sting incet, incet si mor… Lacrimile imi curg acum pe obraz si nu stiu ce s-a intamplat. Sunt singura in camera mea. Nu a fost un vis. Stiu asta.. Ma simt moarta, mai moarta ca oricand, dar nu sunt. Sunt vie si sunt din nou in Academie, intre cei patru pereti ai camerei mele, putand sa jur ca i-am auzit glasul melodios,ca i-am simit atingerea pe obrazul meu, buzele lui pe fruntea mea.. .
Stropii de ploaie se lovesc de geam, spargandu-se in mii de stopii mici, in mii de particule de apa. Se imprastie si se scurg pe fereastra. Sunt doar eu si luna. Incerc sa ma ridic, dar cand picioarele mele intalnesc podeaua imi cedeaza si cad la pamant. Lacrimile imi curg pe obrajii, arzandu-ma pe dinauntru. Ma ghemuiesc pe podeau, frigul patrunzand in mine. Imi strang genunchii la pipt si inchid incet ochii, printre lacrimi ce curg de durere…..
Din perspectiva lui Daniel:
-Blair!!!
Am alergat spre ea, prabusindu-ma la podea, langa ea. Am ridicat-o usor si am strans-o in brate. Era inghtata. I-am dat delicat parul de pe fata si i-am privit chipul, plin de durere si singuratate, dar ea numai era singura.. Ea ma avea acum pe mine. Am scuturat-o usor, in speranta ca se va trezi…
-Blair…
A intredeschis incet ochii, privindu-ma uimita. Si-ar revenit imediat, prinzandu-ma in brate, si-a adancit capul in pieptul meu. Se simte in siguranta. Simteam asta in ea, dar tot ii era frica si era nedumerita. Se trezise, dupa o moarte chinuitoare. Acum nu e decat ca un copil mic, ce are mereu nevoie de ajutor. Iubirea mea.. Se trezise, dar fusese singura intre patru pereti. Ploua, si luna se zarea pe fereastra. Incercase sa se ridice, dar picioarele ii cedasera si ea cazuse la pamant. Nu incercase sa lupte. Era o Blair diferita, inca din acel moment, in care decisese ca era mai bine sa moara decat sa traiasca. Blair, ingerul meu, de ce ai facut asta? Nu ti-ai dat seama ca eu nu merit nici macar o lacrima de a ta?
Am mangaiat-o delicat pe cap, apoi am ridicat-o si am pus-o in pat. Era atat de inocenta, mai ales cu aceasta noua aura, chiar daca aceeasi Blair.
– D-d-ani-e-el … D-daniel… Daniel ! a batut entuziasmata din palme. Era fericita pentru simplul fapt ca reusise sa-mi pronunte numele…Era atat de pura.. Era Blair, prima Blair…
Imagination is a dream 