Din perspectiva lui Daniel.
Am pierdut-o. Am pierdut-o defintiv. Ar fi putut fi a mea, a fost a mea si a plecat. Am ranit-o. Am facut-o sa se afunde si mai mult in intuneric. Am distrus si ultima farama din vechea Blair… E numai vine mea. Am abandonat-o, va pleca, va muri incercand sa plece… Blair, Blair a mea, de ce ai facut asta? De ce nu poti sa ma ierti? De ce vrei sa ma uiti? Timpul nu va vindeca raniile tale, niciodata nu a facut-o. Eu… o iubesc… Doamne, cat de mult o iubesc… Blair… pericol…Blair e in pericol!
-Alice!! Da-mi imediat drumul de aici! Blair e in pericol!
-Blair poate sa isi poarte si singura de grija. Nu poti sa te pui in pericol pe tine. Esti prea special, prea bun… Las-o pe Blair! Ce nu intelegi ca nu te iubeste? Ca a fost decat o iluzie? Il iubeste pe Elijah. Nu a facut decat sa se foloseasca de tine!
-Nu imi pasa! Ea e in pericol, iar eu o iubesc pe ea, Alice!
-Nu, Daniel! Nu o iubesti!
-Alice, da-mi imediat drumul de aici!
-Daca ma mai saruti odata! Asta e pretul pentru fiecare iesire de a ta.
-Bine!
Din perspectiva lui Blair.
-Elijah, da-mi drumul! Acum! am tipat eu la el.
Ma tinea inchisa intr-o cusca ca acea in care era inchis Daniel, numai ca mult mai mica. Ma luase pe sus din camera mea atunci cand imi faceam bagajele, iar acum tinea un tarus in mana.
-Imi pare rau, Blair! Nu te pot vedea cu altcineva. Adio!
-Stai putin! Eu si Daniel numai suntem nimic, daca asta e problema. Ne-am certat.
-Si cat timp crezi ca va tine asta?
-Nu stiu, dar Elijah, tu nu esti asa! Nu te recunosc. Unde e baiatul ala dulce si bland pe care l-am cunoscut?
-A murit, Blair. Imi pare rau…
-Elijah, chiar te rog sa o faci, sa ma omori, dar mai intai am nevoie de o explicatie. Am nevoie sa stiu unde esti. Unde esti, Elijah?
-Pierdut intr-un abis…
-Omoara-ma, Elijah! Poate ne intalnim in acel abis nemarginit! Omara-ma acum! Oricum nu mai am pentru ce sa traiesc. Viata mea…nu-si are rostul. Sunt doar o viata in plus printre alte cateva mii.
-Mi-ar fi placut ca lucrurile sa se termina altfel, Blair!
-Si eu…
Am inchis ochii, asteptand acea lovitura ce avea s insemne sfarsitul, lovitura mortala, in schimb nu am simtit nimic. Liniste… o bubuitura, am deschis ochii. Elijah era la pamant, incasand cativa pumni de la Daniel care era deasupra lui. Elijah scapase cheia pe jos. M-am intins sa o iau si am deschis celula. Daniel a prins tepusa si a inaltat-o deasupra lui Elijah.
-Mori, nemernicule!
-Nu! am spus prinzandu-l pe Daniel de mana in care tinea tepusa si luandu-i-o.
-Ce ai, Blair? Era sa te omoare!
-Nu imi pasa. Elijah, pleaca, te rog…
-Bine, Blair..
A plecat, inchizand usa dupa el. Elijah… Ce s-a intamplat cu tine?
-De ce l-ai lasat sa plece?
-Pentru ca nu merita.Pentru ca nu vreau sa-ti murdareti mainele de sange.
-Blair, uite, imi pare rau. Stii ca pe tine te iubesc.
-Nu, Daniel. Te-am pus sa alegi. Nu m-ai ales pe mine. TOTUL s-a terminat si nu mai imi zii ca ma iubesti, pentru ca nu o faci. Asta nu iubire. Daca m-ai iubi, nu mai face mereu sa plang. Trebuia sa ma lasi sa mor. Asta vruiam…Sa plec impacata.Sa plec… Nu ma tine aici, in aceasta lume. Vreau sa mor, sa plec, sa dispar. Oricum, daja sunt moarta. Numai exista Blair. Ceea ce vezi tu e decat o umbra din trecut, o umbra ce traieste in ochii tai…Adio, Daniel! Nu ma mai cauta. Ai putut sa alegi. Nu ma mai fa sa sufar.. Adio…
-Adio, Blair…
M-a tras intr-o imbratisare prieteneasca si m-a sarutat delicat pe frunte.
-Ai grija de tine…
Pierduta in amintiri… Pierduta in ganduri indepartate… in ochii lui, in inima lui ce numai bate pentru mine acum. Am ramas decat o umbra ce inca mai traieste langa el, in ochii lui, pe buzele lui…Nu vreau sa ma mai uit inapoi la timpul ce a trecut peste mine… Nu vreau sa ma uit nici inainte de frica pentru ce o sa vad…Asa ca raman pe loc, impietrita in acelasi loc, in aceleasi amintiri fara sens…
Sunt pierduta pe un drum ce nu duce nicaieri si pot sa spun ca acum numai am nimic de pierdut…
Imagination is a dream 